Recastiga-ti stima de sine

by | May 24, 2015 | coaching, motivare | 10 comments

 

Nu vreau sa fiu iubit pentru ceea ce sunt ci in ciuda a ceea ce sunt. Vorbele cuiva intelept, rostite acum mult timp si inca de actualitate. E facil sa iubesti ceva perfect, ceva frumos, ceva ideal(izat). E usor sa iei in brate puiul de labrador de la pet shop, curat, grasut, stralucitor, care da din coada si te linge si e mult mai dificil sa iei din strada maidanezul rapciugos, puturos, jegos si care probabil te maraie speriat si neincrezator. Ambii catei vor da din coada intr-un final si iti vor arata aceeasi afectiune. Tu insa vei fi mai multumit si te vei bucura mai mult in situatia numarul 2. De ce? O problema de perceptie si egoism. Desi dragostea e aceeasi tu o vei percepe mai mare, mai frumoasa si mai satisfacatoare pentru ca stii ca ti se datoreaza intrucatva. Ai avut si tu o parte. Ai muncit pentru ea. Vreau sa fiu iubit in ciuda a ceea ce sunt. Vreau sa munciti pentru dragostea mea, in mod paradoxal, pentru ca vreau sa fiti voi mai fericiti. Dar, mai abitir, vreau sa luati aceasta idee si sa o intoarceti cu varful catre voi. Vreau sa va iubiti si pe voi in ciuda a ceea ce sunteti ca sa pot fi si eu mai fericit. Avem cu totii acest drept. La fericire. Garantat de Carta Drepturilor Omului, daca aveti nevoie de o justificare legala.

Trebuie sa va iubiti pe voi insiva! Sa va acceptati macar, ca prim pas. Nu inseamna ca trebuie sa va gasiti o scuza in asta. Mai degraba o alinare. Asta sunt si e OK. Ca sa fiu ceea ce mi-as dori trebuie sa mai fac asta si asta si asta. Punctual. Vedeti cum totul pleaca de la acceptare? Acceptarea este punctul de start. A-ul. Iubirea de sine vine mai greu. B-ul. Ce e intre cele doua puncte? E un lucru simplu – viata. Actiunile pe care le facem. Sau nu le facem. Cautand perfectiunea si urandu-ne pentru faptul ca nu o putem atinge vom ajunge sa ne uram pe noi si sa fim urati de ceilalti. Suntem mai degraba suma defectelor noastre decat a calitatilor. Lucrurile bune sunt luate ca ceva normal. Si de noi si de cei din jur. Lucrurile mai putin bune sunt imediat remarcate. Suntem suma defectelor noastre. Pe alea le observam. Alea sunt observate. Alea ne dor si nu ne lasa sa dormim. Pe ele le proiectam asupra celorlalti atunci cand devine prea greu sa le mai ducem povara. Un cerc vicios care ucide oameni buni. Toti suntem buni. Dar uitam sa ne iubim. Si urandu-ne, uram!

Nu trebuie sa ne fie teama sa ne iubim, chiar in ciuda a ceea ce suntem. Nu va fie teama ca va va fi imputata lipsa de modestie. Modestia e supraestimata. Modestia, spunea Napoleon, este singura calitate a oamenilor fara calitati. Nu e un defect a-ti cunoaste valoarea ci o harta spre echilibru. Daca nu cumva spre Fericire.

Odata ce te accepti asa cum esti, cu bune si rele, in fapt, tocmai ai semnat un contract cu tine si cu lumea. Am sa ma bucur de cele bune, am sa le folosesc la maxim si am sa incerc sa le imbunatatesc pe cele rele. Stiu ca nu voi fi perfect si nici nu voi incerca. Sunt atat de perfect cat se poate in momentul asta. Singurul lucru constant in viata este schimbarea. Acum stiu insa ce trebuie sa fac. Si nu mai am cum sa nu o fac. Cei care sunt constienti de propriile defecte vor sti sa le controleze. Vor fi astfel si mai buni.

Partea cea mai buna este ca lucrurile merg si invers. Cand noi devenim mai buni, altii ne vor urma in acest demers si vor deveni si ei mai buni. In realitate, nu exista nicio responsabilitate in a fi maret. Exista una grozava in a nu fi. Auzeam pe cineva spunand ca cea mai mare teama a noastra nu e aceea ca nu suntem puternici ci ca suntem puternici peste masura. Teama de maretie exista. Dar nu ar trebui.

Pana in 1954 se credea ca este imposibil sa alergi o mila terestra in mai putin de 4 minute. Multi au incercat si au esuat. Pe 6 mai 1954, Roger Bannister s-a incapatanat sa creada ca lucrul asta nu e imposibil. Ca el poate. Si a reusit un timp de 3 minute, 59 de secunde si 4 sutimi. De atunci, zeci de mii de oameni au reusit. Printre ei si copii de liceu. Acum bariera de 4 minute pentru o mila este considerata etalon pentru sportivi. Daca speri sa devi alergator pe distanta medie, ca barbat, trebuie sa poti sa te incadrezi in cele 4 minute. Recordul pe aceasta distanta a fost scazut in mod constant.pana la 3 minute, 43 de secunde si 13 sutimi. Toate astea nu ar fi fost insa posibile fara Roger Bannister, care a decis ca, desi este la fel de imperfect ca toti ceilalti si are toate sansele sa esueze deci, trebuie sa-si acorde sansa de a reusi, sansa sa la maretie, dreptul sau la fericire. Reusita sa a hranit insa, mai departe pe altii, care stiind acum ca este posibil au facut-o si ei. Chiar mai bine, ulterior.

Iubindu-te pe tine in ciuda a ceea ce esti iti dai o sansa sa devii mai bun. Devenind mai bun iti permiti sa atingi maretia. Permitandu-ti sa atingi maretia le dai increderea si altora ca se poate. Dandu-le incredere, te vor iubi. Iubindu-te ei te vei iubi si tu mai mult. E si asta un cerc. Dar nu vicios. Unul virtuos. Maretia e in tine.