Mărturisiri la început de drum

by | Feb 23, 2018 | life | 0 comments

O apuc pe un drum nou. Unii ar zice ca o iau de la zero, dar eu știu că nu e așa. Am mers pe multe drumuri noi și am început multe lucruri care îmi erau necunoscute, dar încă nu am reușit să o iau de la zero. Port cu mine mult bagaj din experiența celorlalte drumuri.  Mă simt împăcat cu acest drum și atât de pregătit pe cât se poate. Dar aș vrea să am o altă abordare decât până acum. This time no faking it till you make it. De data asta voi urma o cale mai umilă. De aceea am simțit nevoia unei marturisiri publice.

Acesta este bagajul meu de până la 33 de ani și cu care plec la drum. Nu știu dacă vă interesează, dar eu l-am scris aici și m-aș bucura dacă ajută pe cineva. Dacă nu, e ok. Mă ajută pe mine.

Așadar:

– cred că foarte des supragândim lucrurile și ele capătă proporții gigantice și înspăimântătoare și ne opresc din drum. Încă mi se întâmplă și mie și nu îmi place.

– cred că prea des ne urmărim nevoile și nu aspirațiile, alegerile noastre ne reflectă fricile și nu visurile; vreau să cred că nu am făcut asta foarte des în viață, dar mai ales că nu o voi mai face.

– cred că acțiunea bate de cele mai multe ori rațiunea pentru că din acțiune m-am dezvoltat mereu, dar din rațiune și cercetare internă pur cognitivă am dat de multe ori cu oiștea de gard.

– cred că diferența între a ști și a înțelege este dată de acțiune(sau lipsa ei), iar eu vreau să înțeleg

– cred că întreaga noastră viață e o aventură în care descoperim și ne descoperim. Nu urmăresc progresul sau dezvoltarea ca scop în sine ci sunt constant curios ce voi mai descoperi și las aceste descoperiri să mă schimbe așa cum e necesar și să mă bucure.

– cred că uneori e bine să ai un partener pe drumul ăsta al curiozității, dar responsabilitatea îți aparține total; când alții iși asumă această responsabilitate, nu mai ești liber, nu mai trăiești viața ta.

– cred că, deși port în mine nebunul, fiara și îngerul, există o cale ca cei trei să fie prieteni și să tragă către un scop comun. Din când în când chiar reușesc. Când i-am închis și am uitat de ei, mi-a fost mai greu.

– cred că e ok să faci ce poți, cât poți de bine, iar când știi mai bine, să faci mai bine. Și să faci asta cu autocompasiune, iertându-te că nu ai știut mai mult; făcând asta am descoperit că îi poți înțelege și ierta pe cei care nu au știut mai bine în privința ta.

– cred că iertarea e cel mai important(poate și cel mai dificil) ingredient în ecuația succesului: să te ierți pe tine, pe ceilalți și universul și să treci mai departe; oricum nimeni nu-ți datora nimic. Cred că iertarea e mai mare și decât iubirea. Nu poți iubi cu adevărat dacă nu poți ierta. Plus că iertarea e o decizie care-ți aparține, un act voluntar și care nu trebuie să țină cont de celălalt. Iubirea ți se întâmplă.

– știu că nu am fost un soț de succes, un fiu de succes și nici un frate de prea mare succes (pe astea o să le schimb). Cred că nu am fost nici un prieten de prea mare succes(asta sper că am mai schimbat-o). Nu știu dacă am fost un trainer de succes, un coach de succes, un angajat de succes, dacă voi fi un antreprenor de succes, sau un părinte de succes, dar cred că sunt un om de succes pentru că mereu am făcut ceea ce am crezut că trebuie să fac și am trăit cum am vrut eu nu cum mi-au cerut alții. Mi-am asumat și când a ieșit rău și când a fost bine; aș face multe lucruri diferit acum, dar nu am regrete.

– cred că e absolut în regulă să-ți fie frică și aș fi vrut să îmi fi spus cineva asta mai demult; mie mi-e frică foarte des. De fapt, nu mi-a fost niciodată frică ca acum(sunt că**t pe mine ar fi o descriere mai plastică și mai acurată) când prin acțiunile mele aș putea să rănesc 4 dintre oamenii cei mai dragi mie: femeia pe care o consider jumătatea mea(și care are încredere în mine cât nu am eu), cei 2 extraordinari copii din preajma mea și cel mai bun prieten pe care și l-ar putea dori cineva și pe care eu sunt norocos să-l și am (de vreo 29 de ani). Dar asta nu mă va opri să acționez (maxim cât îmi schimb chiloții voi lua o pauză) ci frica asta o vad ca pe un indicator al importanței obiectivului și deci un indicator al efortului pe care trebuie să-l depun. O să dau ”my best”. Și sper că ”my best” va fi suficient de data asta.

– cred că e posibil să nu fie foarte ok psihologic ce am scris la liniuța anterioară, dar e ok: nu există oameni sănătoși doar neconsultați 🙂

– nu-mi place ideea asta de dezvoltare personală pesimistă – cunosc mulți oameni care au luat-o pe drumul ăsta și acum se tot caută și se găsesc des, dar se găsesc imperfecți și apoi caută metode de a deveni mai buni, dar doar de dragul perfecțiunii, nu cu un scop clar în spate. Lucreză cu ei cică. Eu cred că am lucrat destul și cu mine vreau mai mult să mă joc(să vă fie rușine dacă v-ați gândit la ce m-am gândit și eu după ce am recitit rândul ăsta). În orice caz, eu nu prea mă mai caut în ultima vreme ci mă descopăr și o fac prin acțiuni nu prin prea multă introspecție. Introspecția e scurtă și urmează acțiunii. Și asta v-o spune unul care nu a stat niciodată prea strălucit la stima de sine. Și căutând să înțeleg de ce, am găsit doar imperfecțiune – a mea și a altora – și asta mi-a adus și mai puțină stimă de sine și încredere în mine și ceilalți. Dar când am îndrăznit să acționez în pofida acestor gânduri, mereu am reușit și am învățat că putem să ne schimbăm percepția de sine( și prin urmare și față de cei din jur) într-un mod mult mai simplu și pozitiv: schimbând experiențele din prezent și încetând să mai încercăm să le schimbăm pe cele din trecut. Yalom cred că zicea: ”Într-un final vom înceta să sperăm la un trecut mai bun”. Mi-a schimbat viața citatul ăsta.

– nu cred că trebuie musai să facem copii, dar chiar sunt ceva deosebit. Dacă-i lași te vindecă de multe.

– de mai multă vreme am realizat că am mai puține răspunsuri decât întrebări, dar abia recent mi-am dat seama că îmi place așa.

– ”pentru a ajunge să citești cărțile bune trebuie să le citești pe alea proaste mai întâi” îi spuneam cuiva pe facebook zilele trecute. Si cu deciziile e la fel: pentru a lua decizii bune trebuie să iei mai întâi un număr interesant de decizii foarte proaste.

– recunosc că e greu să nu fiu invidios uneori și încă mult mai dificil să realizez când asta e problema sau doar nu-mi place de cineva

– în secret, încă sper că voi influența pozitiv omenirea chiar dacă nu mai caut asta cu tot dinadinsul

– aș vrea să știți cu toții că tot ce am căutat mereu a fost propria mea libertate, propriul meu drum. Pentru mine și nu în detrimentul vostru. Dacă v-am rănit, mi-aș dori să mă iertați.

– cred că dacă ai ajuns până aici cu cititul ești mai bun decât mine. Eu nu aș fi avut atâta răbdare, dar îmi doresc să am mai multă cu mine. Îți mulțumesc că m-ai ”ascultat”.