Dezvoltare personala fara frustrare

by | Feb 15, 2017 | coaching, video | 0 comments

Săptămâna trecută am fost la curs la Constanța. După 7 zile consecutive și depășirea bornei de 80 de cursanți am devenit deosebit de filosofic și am înregistrat filmulețul de mai sus despre dorința de dezvoltare personala, de creștere. E posibil ca si cele – 8 grade din port să fi avut un cuvânt de spus. Probabil că tot gradele din termometru au fost și principalul motiv pentru care m-am trezit plangându-mă zilnic: e frig, e umed, bate vântul. Probabil același motiv m-a oprit să ies din hotel până pe plajă să admir marea. Nu văzusem niciodată marea iarna. Singurul lucru care m-a consolat a fos că cel puțin nu am fost singur în tabăra nemulțumiților – cursanții se plângeau și ei: angajații noștri ar putea vinde mai mult, ar putea fi mai pregătiți, mai motivați. Angajații se văitau și ei: clienții noștri ar putea fi mai politicoși, mai hotărâți, am putea fi plătiți mai bine. Top managementul îmi spunea: noi, ca firmă, ne dorim anul ăsta să ne dezvoltăm, să creștem cota de piață.

Așa cum remarcam și în filmuleț, domină acest ”mai mult, mai bine” în discursul nostru. Dorința de dezvoltare personala și profesională, de creștere este lăudabilă. Totuși, nu pot să nu mă gândesc la o vorbă din străbuni: ”Mai binele este dușmanul binelui.” Americanii îi zic ”the Disease of More”. Citeam zilele trecute un articol al lui Mark Manson în care descria tendința oamenilor de a căuta cu disperare să crească, să se dezvolte, de a face un scop din asta și efectele pe care le are acest comportament asupra vieții noastre. Vă recomand să citiți articolul.  Pe mine m-a făcut să mă uit mai atent în jur și să observ că această căutare a lui ”mai mult” s-a transformat ușor, ușor în căutarea lui ”perfect”. Efectele? Le vedem și le putem simți în jurul nostru. Tot mai mulți oameni nemulțumiți, frustrați și vecini cu depresia. Și asta chiar dacă afacerea lor a crescut, familia lor e sănătoasă, au fost promovați, câștigă dublu față de acum 5 ani. Una din pasiunile mele este îmbunătățirea continuă, dar mi-am pus două întrebări al căror răspuns vreau să-l împărtășesc cu voi:

  1. Oare cu ce preț creștem?

Sunt total de acord cu cei care mi-au scris că dorința de a te autodepăși este în vârful piramidei nevoilor lui Maslow. Totuși este datoria noastră umană (și o dovadă de maturitate) să evaluăm rațional aceste nevoi și să le hrănim cu surse ecologice de satisfacție. Mă autodepășesc, mă dezvolt, am nevoie de asta, dar în ce direcție o fac? Mă avantajează pe termen lung? Mă duce în direcția pe care mi-o doresc? Și, mai ales, ce preț sunt dispus să plătesc pentru a crește?

Principalul preț pe care îl plătim în această cursă a dezvoltării de dragul dezvoltării, care ne ocupă tot mai mult timp,  este incapacitatea de a ne bucura de moment, de ce avem, de oamenii de lângă noi și de propriile noastre reușite. Ne pierdem încet și sigur capacitatea de a fi recunoscători. De câteva zile de când mă preocupă ideea, privesc cu alți ochi lucrurile. De exemplu am văzut pe Facebook un filmuleț cu câștigătoarea Vocea României în duetul cu Tudor Chirilă. Erau o mulțime de comentarii foarte tehnice legate de imperfecțiunea vocii solistei. Majoritatea păreau cunoscători de teorie muzicală și erau foarte vehemenți – nu merita să câștige cu această reprezentație, e afonă, a câștigat pentru că era în echipa Chirilă etc. Nu am văzut emisiunea așa că nu știu dacă era altcineva mai potrivit, dar până să mi se atragă atenția nu observasem erorile. Asta pentru că momentul mi-a transmis emoție. Eu cred că arta e perfectă atunci când transmite emoție nu când e corectă la fiecare detaliu. Mi-a plăcut și m-am bucurat de reprezentație. Iar asta mi s-a părut suficient. Oare câte alte lucruri ratăm în căutarea noastră continuă a perfecțiunii?

  1. Oare cu ce scop ne dorim dezvoltare personala?

Oare dacă fiecare notă ar fi fost perfectă în acea reprezentație, dar ar fi fost cântată cu expresivitatea unui pește mort, ar fi fost mai emoționant, mai artistic? Cea mai mare surpriză, în cariera de trainer am avut-o anul trecut când un client mai vechi mi-a spus: aș vrea să lucrăm la cel mai important obiectiv de până acum: ”menținerea și stabilizarea calității”. Inițial m-am împotrivit. Nu am mai lucrat pe un astfel de obiectiv. Nu e aiurea să ne propunem să menținem ceva? Afacerea nu și-a atins potențialul și s-a dublat în ultimii trei ani. De ce să ne oprim acum?! Dar apoi mi-am dat seama de înțelepciunea antreprenoarei care mi-a spus: ”Acum suntem vulnerabili pentru că am crescut mult prin munca și sufletul depuse, dar este haos. Hai să stabilizăm procesele și ne gândim apoi cum și în ce direcție mai putem crește, când vom avea mai multă claritate și organizare. Oamenii sunt obosiți și încărcați cu sarcini. Chiar dacă sunt încă motivați și activați, nu cred că mai pot susține efortul ăsta multă vreme.” Și avea dreptate. Mi-am amintit instantaneu un meme de pe pinterest: ”Creșterea de dragul creșterii este comportamentul tipic al unei celule canceroase.”

Doar pentru că pot să cresc nu înseamnă că și trebuie să o fac. E bine să mă uit la imaginea de ansamblu, să trec prin filtrul obiectivelor strategice și prin cel al valorilor mele. Altfel, e ușor să împrăștii fără rezultat energia vitală, nervii și banii. În loc de senzația de autodepășire vei încerca o amară senzație de frustrare.

O întrebare mai bună?

Cu lucrurile astea în minte,  am ajuns la alte întrebări, mai bune:

Ce-ar fi dacă ne-am opri un pic să evaluăm ce avem și cine suntem? Dacă ne place răspunsul, să ne bucurăm de ceea ce avem și să stabilizăm acest proces. Dacă nu, să ne întrebăm cine am vrea să fim, ce am vrea să avem și apoi să ne apucăm de îmbunătățit, având un scop clar. Ce ar fi dacă ne-am bucura un pic de moment, înainte să ne apucăm de urmărit o nouă țintă? În definitiv, Buddha spunea: ”fericirea e acel moment scurt dintre două dorințe”. Ce ar fi dacă am decide că, în cele mai multe aspecte ale vieții, suficient este perfect? Alegeți cu grijă acele 2 -3 arii de dezvoltare personală esențiale și duceți-le la excelență! Nu uitați să vă bucurați de proces!