Decizii mai bune evitând principala capcană

by | Feb 8, 2017 | management | 0 comments

Capacitatea de a lua decizii bune este una dintre cele mai mari calități ale unui lider(sau manager). Poate fi și diferența între victorie și eșec: deciziile bune duc către acțiuni eficiente. Însă cum știi că o decizie este bună? O aplici, desigur, și vezi rezultatul. Dar dacă nu-ți permiți? Dacă un eșec ar fi prea costisitor? În cursul de management pe care-l țin, foarte des discutăm despre cum putem lua decizii mai bune, mai repede. Am decis să scriu acest articol pentru a vă arăta metoda pe care eu o găsesc cea mai funcțională.

Capcana timpului nostru, foarte actuală și în aceste zile, cu evenimentele istorice ce se derulează sub ochii noștri, este tendința noastră de a confunda inputul cu outputul. Adică? Cam așa ar trebui să stea lucrurile:

De cele mai multe ori, însă, tindem să scurtcircuităm acest proces fără a ne da seama. De vină este mediul extrem de dinamic în care suntem nevoiți să navigăm zilnic și care ne obligă la decizii rapide. Poate că social media și viteza internetului ne-au obișnuit să primim soluții de-a gata și rapid, fără să ne ceară o prea mare procesare a informației. Capacitatea noastră de analiză logică este tot mai sufocată de cantitatea de informații și viteza cu care se succed. La asta se adaugă și rețelele sociale care ne servesc informații pe baza preferințelor noastre și nu a veridicității lor. Rețelele sociale ne servesc acele informații pe care le-am mai căutat sau pe cele agreate de cei cu care suntem conectați și care, de multe ori, au cam aceleași preferințe și convingeri cu noi. Nu suntem, default, expuși și altor perspective și nu avem niciun reper evident față de acuratețea inputului primit. Ce se întâmplă cel mai adesea arată cam așa:

Altfel spus luăm concluziile de-a gata, fără a le supune gândirii critice. În definitiv, nici nu este surprinzător – avem același creier ca acum 2000 de ani și suntem bombardați zilnic cu de 400 de ori mai multă informație decât atunci.  Avantajul acestui comportament este acela că acționăm mai mult și mai repede. Presupunând că inputul este de calitate, nu este niciun pericol. Problema reală și gravă este că, fără ca noi să ne dăm seama, luăm de-a gata informații neverificate și neprocesate pe care le adoptăm ca și cum ar fi ideile noastre. Asta chiar este periculos!

Ce facem pentru a lua decizii mai bune?

Păi, ca întotdeauna, primul pas ar fi să conștientizăm când/că ni se întâmplă. Apoi să înțelegem procesul și să facem tot posibilul să îl urmăm cât mai curat și mai conștient. Hai să mai aruncăm un ochi pe procesul de mai sus și să vedem ce lipsește. Sunt două aspecte pe care le-am ignorat:

  1. De unde vine inputul(informația)?
  2. Pe cine afectează outputul meu(decizia)?

Atunci când vrem/suntem nevoiți să luăm o decizie trebuie să ne uităm la cel care ne furnizează inputul/informația și să ne punem câteva întrebări:

  1. Este de încredere sursa? Cum știu?
  2. Cine are de câștigat dacă informația este crezută?
  3. Și mai cine?
  4. Ce câștigă sursa dacă cred informația?
  5. Am căutat și alte variante ale acestei informații? Alte surse ce spun?
  6. Am suficient(calitativ și cantitativ) input pentru a lua o decizie în mod logic?

Având aceste răspunsuri putem trece mai departe.

Așadar ce facem cu outputul, cu decizia pe care o luăm pe baza informațiilor primite?! Cel mai adesea o transformăm în acțiune. Dar eu cred că înainte de asta e bine să îi facem o verificare ecologică, adică se ne adresăm un nou set de întrebări:

  1. Pe cine afectează decizia mea?
  2. În ce mod îi afectează pe ceilalți această decizie?
  3. În ce mod mă afectează pe mine această decizie?
  4. Mă duce această decizie mai aproape de Obiectivele mele/Scopul meu?

Analizând în acest fel lucrurile ne creștem șansele de a lua o decizie cât mai corectă, fără a ne lăsa manipulați de surse cu o agendă ascunsă, fără a ne expune unor riscuri inutile, fără a răni pe alții sau pe noi înșine. Avem o șansă mai bună, dar această șansă poate deveni și mai mare dacă ne clarificăm acel proces prin care trebuie să treacă orice input.

Filtrele procesului decizional

Este greu de definit ce înseamnă acest proces emoțional și cognitiv. Pentru fiecare individ este diferit, cu siguranță. La modul general, însă, este alcătuit dintr-un set de filtre:

  1. Filtrul valorilor și convingerilor
  2. Filtrul experiențelor noastre trecute (experiențe obiective)
  3. Filtrul emoțiilor (trezite de semnificația pe care am dat-o evenimentelor obiective trecute).
  1. Filtrul valorilor

Valorile reprezintă viziunea noastră asupra vieți proprii. Ele sunt busola noastră morală. Dacă vreți, ele reprezintă meta-scopul nostru. Orice informație trebuie trecută prin filtrul valorilor noastre centrale și evaluată din perspectiva lor. Dacă nu facem acest lucru, riscăm să trăim într-o disonanță cognitivă dureroasă și să nu fim mulțumiți sau fericiți. Totodată, o astfel de stare ne va face să amânăm implementarea deciziilor(procrastinare) sau să ne sabotăm singuri. Despre modul în care putem să ne identificăm valorile centrale voi scrie un articol curând.

  1. Filtrul experiențelor trecute

Experiențele trecute similare, în care am primit input similar sau asemănător, joacă un rol foarte important în deciziile pe care luăm. Evident că la o răscruce, dacă știu din experiență că drumul din stânga mă duce cel mai repede la Ploiești(destinația mea) pe acela îl voi prefera, conform zicalei: ”cel mai scurt drum e cel pe care-l cunoști”. De fapt, armata a descoperit că acesta este unul dintre modurile cele mai eficiente de a lua decizii, pe baza experienței anterioare. De aceea recurg la simularea cât mai realistă a misiunilor pe care urmează să le execute. Ei numesc această metodă RPD. Voi scrie și despre ea un articol. Probabil că ăsta e unul din motivele care i-a făcut pe cei de la Google să adopte politica ”fă-ți greșelile repede!”

  1. Filtrul emoțiilor

Emoțiile joacă și ele un rol principal în blockbuster-ul numit ”luarea deciziilor”. De prea multe ori chiar pe cel al protagonistului. Primim input, acesta trezește în noi o emoție și generează un output viciat, pur emoțional și care nu știm cât de eficient este. De exemplu, primesc de la un subaltern informația că X care m-a enervat în ședința anterioară a ratat o vânzare pentru că nu s-a pregătit suficient și, ca manager al departamentului, iau o decizie emoțională de a-l muștrului, poate chiar de față cu unii colegi, fără a verifica veridicitatea informației că nu s-a pregătit suficient sau chiar pe aceea că a ratat vânzarea. Efectele sunt, uneori, chiar dezastroase, iar cauza este reprezentată de semnificația pe care am dat-o în trecut unor evenimente similare. De aceea eu recomand oamenilor să treacă și pe la cursurile de dezvoltare personală, coach și chiar psiholog în caz că vorbim de traume. Este o formă de igienă mentală. Ne ajută să ne înțelegem și gestionăm emoțiile disfuncționale.

Desigur, nu sunt nici un avocat al lipsei emoțiilor în luarea deciziilor. Cred doar că drumul eficient este de la cognitiv la emoțional. Acesta nu este însă și drumul natural. Drumul firesc pentru creierul nostru este de la instinct către rațiune, de aceea este un efort conștient și dificil acela de a lua decizii plecând de la obiectiv/rațional și trecând abia apoi la sentimentele pe care ni le stârnesc inputurile și posibilele outputuri. Cred că deciziile pe care le luăm fără a implica factorul emoție, fără a ne întreba ce simțim legat de o variantă sau cealaltă, au șanse mari să ne conducă către un eșec sau nemulțumire.

Ce întrebări ar trebui să ne adresăm în etapă, a procesării inputului, pentru a evita luarea unor decizii proaste?

  1. Care este obiectul deciziei: între ce și ce aleg?
  2. Există conflicte între valorile mele și inputul primit? Pot fi rezolvate?
  3. Am mai întâlnit acest input în trecut? Cum s-au desfășurat lucrurile atunci?
  4. Care sunt riscurile acestei decizii? Cum le reduc?
  5. Ce simt legat de fiecare din variantele posibile? Aș putea simți și altceva?

Trecând cât mai riguros și conștient posibil prin acest proces, de la sursa inputului la filtrele noastre interne și până la impactul asupra ”clienților” putem lua decizii mult mai bune. Mai mult decât atât: observând cu atenție procesul și reacția noastră la fiecare pas putem să ne înțelegem mai bine pe noi înșine, să ne identificăm punctele tari și pe cele la care mai avem de lucrat, tiparele funcționale și pe cele limitative, astfel încât să ne îmbunătățim în mod proactiv capacitatea de decizie.

Povestește-mi în comentarii cum ai luat o decizie grea și cum s-a terminat povestea până la final!

infograficul deciziilor bune!

DESCARCĂ-L ACUM!