Păcănelele și șansa ta în viață

by | Sep 25, 2016 | coaching, motivare | 0 comments

Senzația

Ai jucat vreodată la păcănele? Nu? Nu-i rău. Eu am făcut-o. Sunt genul care încearcă (aproape) orice măcar o dată. Majoritatea oamenilor sunt absolut îngroziți de perspectiva de a risca și a pierde ceva, indiferent de marimea potențialului câștig. La păcănele, flirtul cu acest pericol, cu acea senzație de gol în stomac și inimă în gât pe care o ai când bagi 50 de lei în aparat și nu știi dacă ai să-i mai vezi vreodată, dar speri că ai să-i înmulțești de 100 de ori, acea senzație eliberează un shot de adrenalină. Dacă se întamplă să și câștigi ceva, cât de puțin, nivelul de dopamină o ia razna. Chiar dacă ai pierdut până atunci de două ori suma respectivă. Iți dă speranață. Cerul pare mai senin. Fortuna e cu tine și te ține de mână. Și bagi din nou cu certitudinea că vei mai câștiga. Cercul se reia. E greu să ieși din el.

Statistica

Dacă nu ai intrat niciodată într-un cazinou, poate că asta s-a datorat și faptului că ai auzit statisticile conform cărora o persoană care joacă frecvent jocuri de noroc are o șansă din 40(care poate scădea și la 1 din 35.000.000 în funcție de frecvență și tipul de joc) să castige. Cu alte cuvinte, cu cât intri mai des într-un astfel de stabiliment, cu atât ai mai puține șanse să câștigi. Dacă întrebi un jucător înrăit, îți va spune același lucru. Îți va spune însa și că el privește problema global, că el e probabil pe zero în raportul pierderi/câștig(dacă nu cumva chiar ușor pe plus). Statistic vorbind, aproape niciodată acest fapt nu e real. Întotdeauna casa câștigă, iar jucătorul pierde pe termen lung. D-asta nu se închid cazinourile. Matematica lucrează împotriva jucătorului. Și nu doar matematica. Ci și psihologia. Un singur câștig mic după o serie proastă te încurajează să continui. Reaprinde speranța. Și repornește cercul vicios.

Asemănarea

Dar poate că nu ai citit până la cap statisticile. Dacă acum mergi pe strada și treci pe lângă un cazinou, nu ai jucat niciodată (sau de mult timp) și decizi să intri să-ți încerci norocul, ai o șansă din 3 să câștigi. Deci hai să revedem cifrele: punem răul înainte – 1/35.000.000, 1/40 si 1/3 șanse de reușită. Acum, eu nu am fost niciodată bun la matematică însă, chiar și eu pot observa că 1/35.000.000, 1/40 si 1/3 > 0(zero). Ce e zero? Hai că știu că ești perspicace! Zero sunt șansele tale să câștigi la păcănele dacă nu joci. Și tot zero sunt șansele tale să realizezi ceva în viață dacă nu încerci, dacă nu acționezi, chiar știind care sunt statisticile.

Soluția evidentă – acțiune

Deci ce înțeleg eu din toate astea? În afară că nu ar fi bine să-ți irosești viata la păcănele pentru că nu ai șanse să câștigi pe termen lung. Înțeleg că succesul e un drum, presărat cu eșecuri, un drum cu o destinație pe care știi că nu o vei atinge, pentru că este ideală, însă asta nu trebuie să te oprească niciodată să pașești pe această potecă. Dacă toți am juca la sigur, nu ne-am asuma niciun risc, nu am încerca să atingem perfecțiunea, idealul, probabil că America nu ar fi fost descoperită, am crede în continuare că pământul e plat și ne-ar fi teamă să nu cădem de pe el, am muri la prima gripă, roata ar fi un mister, zborul ar fi rămas apanajul păsărilor, iar tu nu ai putea citi acest articol (asta da dramă :)). Înteleg că ai 0(zero) șanse la reușită, la fericire, la împlinire dacă te lași învins de perspectiva aproape certă a eșecului. Pentru că vei eșua de mai multe ori decât vei reuși. Dar acele momente rare când reușești…acele momente…Aia e fericirea. Exact ca unui jucător împătimit, ne ajunge un mic succes pentru a uita de seria de pierderi. Și astfel putem continua să încercăm, să băgăm zile, săptămâni, ani în slotmachine-ul vieții în speranța că vom câștiga într-un final un jackpot. Și-l vom câștiga până la urmă, proporțional cu numărul și calitatea încercărilor.

Îmi doresc să dăm toate aceste statistici peste cap și să câștigăm cu toții jackpot-ul vieții. Hai! La joc!

P.S.

Am scris acest articol acum ceva timp. L-am găsit în Evernote zilele trecute și a venit ca un răspuns la frământările mele metafizice recente. Am decis să-l public pentru că, în ultima vreme, am întâlnit o serie de oameni valoroși care nu iau de la viață cât ar putea doar pentru că sunt paralizați fie de teama de eșec, considerând că orice ratare este permanentă și definitivă, fie de un perfecționism obsesiv. Lor le dedic acest articol, în speranța că vor acționa, vor face un pas cât de mic spre ce-și doresc. Statisticile de mai sus spun că dacă nu ați mai jucat de mult, aveți o șansă uriașă de a câștiga ușor, numai intrând și jucând. Pentru cei care riscă des, succesul vine mai rar dar mai răsunător. E ok. Ei au învățat să se bucure de proces, oricum.