Povestea oricui si cum o facem realitate

by | Feb 14, 2018 | life | 0 comments

Sunt gras. Am 92 de kilograme. Sunt iesit din forma. Desi, vorba aia, si rotund e o forma. Nu am un job sau o sursa de venit in acest moment. Sunt aproape falit. Sunt mai fericit decat oricand (chiar daca un pic anxios).

Sa ne intoarcem cu un an in urma! Anul trecut eram un trainer de succes (nu vreun superstar, dar faceam treaba buna si aveam multe cursuri), ramaneam cam cu 2500 de euro lunar, ma pregateam de venirea primului copil, dadeam avans la apartament si aveam si 6-7 kg mai putin. In forma tot nu eram :)). Dar, cel mai important, eram constant nervos si obosit si faceam eforturi sa fiu dragut si profi cu clientii, chiar daca ei nu aveau nicio vina. Vina o aveam eu care stateam departe de prieteni, de familia mea aflata la 600 de km distanta si de pasiunile mele. 37 de saptamani am fost plecat anul trecut. Eram nefericit.

Spre sfarsitul anului am avut noroc. M-am trezit intr-o dimineata, inaintea unui curs la care ma motivam greu sa ma ridic din pat, intrebandu-ma: Eu cand m-am dus prima data sa lucrez, de ce am facut-o? Ce mi-am dorit. Logic, raspunsul a venit sec si neinspirational: ”Pentru bani, idiotule, ca doar nu de hobby.” Da, asa e, pentru bani, ca eram in facultate si imi ramanea cam multa saptamana la finalul banilor de la parinti. Dar ce visam sa fac cu ei, ce imi doream atunci cand am plecat din tara, in Cehia, ce voiam mai tarziu cand am plecat la Cluj?

Raspunsuri foarte clare in acea secunda, dar care parca nici nu existasera pana atunci, au inceput sa curga: voiam mai multa libertate, mai multa bucurie, mai mult control asupra vietii. Nu, nu control din ala bolnavicios. Imi plac surprizele, imi place sa fiu surprins. Control in sensul de a nu mai fi limitat de financiar sa traiesc acele experiente pe care le doream, le visam. Sa le traiesc in termenii mei, sau cat mai mult in termenii mei. Sa-mi aleg experientele conform dorintelor si aspiratiilor mele nu conform nevoilor mele de baza. Asa s-a nascut ideea vietii ca o aventura. Imi suna si acum in minte vorbele parintilor mei: ”Stefane, in viata nu poti sa faci numai ce vrei, trebuie sa faci ce e nevoie.” Eu m-am decis la 33 de ani sa reiau ce am abandonat la 24-25: incapatanarea de a crede ca in viata nu numai ca e posibil sa faci numai ceea ce vrei, dar este si necesar.

Sigur ca 15 ani de munca si umblat de colo-colo cred ca m-au facut si un pic pragmatic. Clar este necesar sa ai bani, un acoperis deasupra capului, o sursa de venit cat de cat constanta. Nu mai visez sa-mi iau rucsacul si sa plec in lume voluntar, fara niciun ban si sa dorm pe unde apuc. Nici nu mai pot. Am 2 copii si jumatate si ceva rate si nu mi-e clar care e mai costisitor. Azi imi place sa cred ca sunt un om cu capul in nori si picioarele pe pamant. Suna frumos, dar de multe ori e bai mare. Disonanata asta, intre ce vrea capul si incotro ma duc picioarele, ma paralizeaza zile intregi.

Ce stiu e ca nu mai cred ca imi trebuie cea mai mare casa, cel mai rosu Ferrari, cea mai adanca piscina. Nu imi trebuie, dar le doresc in continuare. Insa nu cu orice pret. Daca acolo ma duce aventura numita viata, daca devin foarte bogat facand 80% doar ce vreau eu, atunci cu drag primesc. Daca nu, nu sunt dispus sa alerg dupa asta. Ceea ce-mi doresc, insa, este independenta financiara. De ce? Ca sa-mi cumpar timp de calitate pentru mine, familia mea si oamnii la care tin.

Partea asta financiara am presupus mereu ca o pot controla, ca stiu ce trebuie facut: mai multi bani. Am fost arogant prosteste. Toate studiile arata ca pentru a ajunge independent financiar iti trebuie cunostinte si obiceiuri bune. Eu nu aveam nici una nici alta.

Acum m-am educat cat de cat si in acest domeniu si sunt hotarat ca, in 5 ani sa ating aceasta faza, a independentei financiare. Pentru asta trebuie sa lucrez la obiceiurile mele zilnice. Apoi mi-am dat seama ca nu doar in aceasta zona ar trebui sa lucrez la obiceiuri. De vreun an sunt ipocrit. Le vorbeam oamenilor des despre importanta unui corp sanatos, unui suflet sanatos si unei minti sanatoase dar eu ma indepartam cu pasi repezi de toate 3. Asadar, am decis ca de anul asta voi crea obiceiuri pozitive in toate ariile care ma intereseaza. Si aici vine partea buna: stau pe un munte de teorii de dezvoltare personala si management. Le voi pune pe toate la incercare in acest an si in cei ce urmeaza. Vreau sa aflu daca pot fi propriul meu trainer, coach si prieten. Ceea ce nu inseamna ca nu voi apela si la sfaturile altora ci doar ca le voi testa pe cele rezonabile si voi decide singur daca pentru mine, in acest moment, functioneaza.

Intru-un final m-am gandit ca e si pacat sa tin toata distractia doar pentru mine asa ca as impartasi-o cu voi. Cred ca m-ar ajuta un pic si la motivatie. Ma bazez pe orgoliul meu ca nu ma va lasa sa esuez odata ce mi-am asumat public anumite obiective. Numai ca nu e fair sa va uitati la mine cum imi setez si ating obiective pentru a trai viata perfecta pentru mine si voi sa va frustrati in cursa soarecelui. Hai sa facem un grup si sa impartasim idei, rezultate, strategii de a trai viata aia in care facem mai 80% ce ne place. Singura chestie: sa fie onest. Eu vreau sa impartsesc cu voi si esecurile, pentru ca nu exista drum spre succes fara ele. Esecurile sunt indicii despre ce trebuie sa imbunatatim, dar cred ca prea mult in ultima vreme s-a batut apa in piua pe ideea de strategii pentru succes in 5 pasi, 10 pasi, 13 pasi si un sut in fund. Si voi si eu stim ca nu asa stau lucrurile si ca de multe ori e super greu sa faci si un singur pas.Tocmai de aia, nu-mi propun sa ma iau foarte in serios. Trebuie sa fie aventura si fun nu dezvoltare fortata. Cica: ”Life is like a fart – if you have to force it, it’s probably shit!” Sa ne pastram pantalonii curati, zic.

Ce ziceti? Facem grup?